Inca o tanti
Imi place acuratetea sonora din inregistrarile acestor poeti. Pauzele dintre versuri dar si fundalul sonor, decupat dintr-o poienita – in plina vara – atunci cand pasarile se intrec in triluri 
.
Imi bat joc de modalitatea lor de a intampina poezia/de a percepe poezia. Fac misto de amatorismul acestor bagatori in zama.
Am gasit lucrarile autoarei… unde credeti? In revista Romania Literara. Ia… ce zice tanti despre un gladiator.
Poemul săptămânii:
Pe marginea somnului, eu de Miruna Vlada
Tu adormi mereu primul.
Tu eşti cel obosit.
Gladiatorul târât de picioare
afară
din ring.
Gladiatorul trebuie asociat cu arena. Boxerul nu trebuie asociat cu arena. Is niste asocieri care trebuie avute in vedere atunci cand vorbim despre ceva. Este clar ca… daca spun ferrari, ma gandesc la o masina rosie/sport in prima instanta. Deci: nu pot sa fiu asa de cretin incat: sa asociez ferrari cu alta culoare. Daca nu ma pricep la masini, ma apuc de oierit. Nu-i musai sa ma reorientez catre oierit. Ma pot apuca si de matematici (daca ma duce capu) daca nu, ma duc sofer la tigani. Is atatea lucruri in lumea asta… de ce sa parazitez poezia romaneasca?
Ofelia Prodan
Cum sa citesti (mai mult) din poezia ei?
bătrânelul
lui Gellu Naum
bătrânelul se odihnea de câteva secole
cu fundul între perne de mătase
era doar cu puţin mai bătrân decât alţi bătrâni
avea o barbă albă şi lungă de ascet
din când în când bătrânelul îşi lăsa capul în jos
poate se gândea profund sau poate intra în transă
sau poate moţăia niţel
Daca se masturba si… isi cauta coaiele cu privirea?
Ineptia asta o gasiti aici: http://www.romlit.ro/poezii1111111
Are competente de actrita. Recita bine. Ca la gradinita:
Traian T. Coşovei
Sa ascultam si niste muzica
Anul trecut am facut o afirmatie care necesita o reconsiderare. Spuneam pe blog la Alex Stefanescu despre Traian T. Coşovei (intr-o analiza “pe fuga”) doar atat: “poet contemporan”. Adica: sugeram (dupa 5-20 de minute petrecute in poezia lui) ca, este vorba despre un poet incontestabil. Un poet care isi merita locul in elita poetilor contemporani. Dupa o citire mai atenta (cu alti ochi/dupa un an de zile) mi-am dat seama ca… m-am inselat. Poezia lui nu m-a mai impresionat. Pe cale de consecinta: nu cred in valoarea ei. Dupa normele elementare ale dialogului, trebuie sa incerc sa argumentez lipsa de valoare a poeziei domnului Traian T. Coşovei. Generalitati. Pentru ca nu vreau sa acord prea mult timp unui poet slab.
Un înger care visează
de Traian T. Coşovei
Într-o dimineaţă de iarnă
dormeai atât de adânc,
încât respiraţia ta era mai neliniştită
decât albul zăpezii.
În timp ce eu te priveam,
trăgând perdelele roşii ale frigului.
= o miniona mediocra, imbarligata si suava.
ALTA:
Omul care nu a văzut zăpada
E atât de linişte,
încât aud porumbeii lovind în ferestre
cu sângele meu.
Chiar câinii au uitat cum se latră…
Nici cărbunele nu se mai ascunde
prin galerii părăsite, refuzând întunericul,
ne mai sfiindu-se de albul zăpezii.
E o pace a nisipului şi a frigului,
e o renunţare la orice însuşire.
Dacă închid ochii, aud cum nimeni
nu se gândeşte la mine.
Ultimele doua versuri pot insemna ceva. Cred ca sunt singurele versuri demne de luat in seama – din poezia lui Traian T Cosovei postata pe site-ul agonia.ro. Am gasit doua versuri de profunzime/care ating sufletul si ingenuncheaza ratiunea in 20-30 de poezii. Putin! Foarte putin! Nesemnificativa valoare poeziei lui. Asa ceva se poate scrie si accidental.
In alta ordine de idei: nu inteleg de ce tindem sa-i dam poeziei premisele unei ghicitori. Daca vrem sa scriem ghicitori, am face bine sa scriem ghicitori. Si… sa lasam poezia in pace! Iar… nereusitele in ale poeziei… sa le depozitam intr-un atelier literar si nu pe frontispiciul poeziei romanesti!
excentric sau cretin?
România Literară Nr:9 (2012)
O mediocritate din zona religiei. Cu plecaciuni, spume si draci verzi pe pereti. Se vede ca nu citesc din Eminescu. Se vede ca nu au rusine de luceafar.
Poemul săptămânii:
Orfan de Dumnezeu de Ljubica Raichici
Scriu sârbeşte în limba română.
Mai grav. Slovele mele neverosimile, pravoslavnice
şi-au pierdut instinctul vital.
La Sfântul Andrei, ocrotitorul neamului românesc, nu se duc,
ruşinate, ca orice turmă rătăcită…
La poarta lui Sava Sfântul natal ar bate
dar nu se mai ştie, în urma cumplitei vărsări de duh, unde se află…
Pilat, îmi dau seama, se spală pe mâini, insistent, de 2000 de ani,
apa însă tot roşie va fi.
Adevărul, deci, se va pogorî peste noi
neplăcut, asemenea bolii…
Sufletului meu slav i se vor prescrie sentinţe
multilingvistice şi globalizante.
Nu cunosc răspunsul mântuitor.
Eu sunt doar o ljubica cu lj mic în sârbeşte
şi liubiţa cu l şi mai mic în româneşte.
Liubiţa o colecţie de păcate.
Totuşi, speranţa mea rămâne pururi aceeaşi.
Spre deosebire de Moscova,
Dumnezeu crede în toate limbile în lacrimi.
Slavă Domnului.
Paul Vinicius
Nu ma intereseaza cata scoala o facut. Nu ma intereseaza realizarile sale din comunism sau democratie. Nu ma intereseaza faptul ca are alocata “rubrica” pe wikipedia. Ma doare in cot de realizarile sale. Cand apreciaza POZITIV asemenea bla bla
şedeam în pat uitându-mă la un film cu clint eastwood
acoperit până la bărbie cu o pătură deşi
nu era frig
doar că am mâinile îngheţate
(ca ale unei femei –
îmi trece prin minte
privindu-l pe clint aprinzându-şi cu un chibrit
ţigara şi privind
prin fumul învăluitor albastru).
într-o poezie
chiar îi spuneam unei tipe
de care eram îndrăgostit
după al nu ştiu câtelea mail la care nu-mi răspundea
că voi fi mereu cu ea în momentele de singurătate
momentele cu nimic altceva decât singurătate bla bla
clint eastwood priveşte departe prin fumul ţigării
şi prin femeia frumoasă din faţa lui
mai încolo va fi ceva mai brutal
va stâlci nasuri va rupe guri
afară e tot mai noapte sub
pătură îmi înăbuş un frison
şi e atât de bine să fii singur singur
şi disperat în noaptea asta
în care găuri negre se varsă în alte găuri negre –
şi clint îşi fumează ţigara până la capăt
fără să clipească rahaturi, poa’ sa fie coborat din birou de la Bill Gates… pentru ca.. tot rahitic/rahitizat/rahitizant ramane. Un maimuoi la USR. Un incurca-lume care o ajuns sa scrie in revista Romania Literara. O revista patronata de catre niste cretini. O revista dominata de cretinism! Fascinant – cum se atrag nulitatile. Romania Literara absoarbe cretini din Reteaua Literara. Ce sa faci daca…. ei… is literati? Cred ca si bunica stie sa critice (ARGUMENTAT) mai bine decat acest maimutoi de soi. El… nu critica nimic. El vorbeste despre un individ pe care l-a cunoscut (virtual). Dupa care, incepe sapovesteasca copilaria autorului, aventurile (de cate ori s-a urcat pe o femeie pana la varsta de 18 ani), ce neamuri are si cum o incercat sa-i violeze capra vecinului. Nu vorbeste despre tehnica scrisului cat vorbeste despre individ. Nu are cum sa argumenteze valoarea literara a vomei de mai sus. D’aia nu zice nimic. Il ia sub arpa lui (pe acest “poet”)pentru ca… stie sa isi foloseasca limba. Da! Io mor de invidie ca nu pot sa sed la masa cu un asemenea maimutoi (de rasa). Cand ma gandesc ca Liviut asta ii profesor de filosofie si nu isi constientizeaza ridicolul dinspre poezie… ma ia cu friguri.
Ghiveci
Postat de mihai amaradia în Martie 7, 2012 la 8:46pm
printre cele mai amuzante gesturi
cel mai de privit e prefăcutul
când ai strâns în mână ceva adevărat
care bate tare tare ca o inimă
ce tremură repede cum luna peste lacrimi,
ca o mandolină într-un cântec despre vânt.
printre cele mai amuzante, cel mai cel
e să nu-ţi pornească maşina de spălat
şi să te duci iar la lucru
în hainele în care ai fost iubit ieri.
mai apoi poţi să râzi de soare cât vrei tu
dacă eşti prieten cu el,
iei o sârmă mai groasă, găseşti un cerc
şi începi să-ţi arăţi îndemânarea,
iubita trasează o linie de cărămidă
cât mai curbă, cât mai greu de condus,
iar tu, maestru încă din copilărie la condus cercul,
ajungi până la râsul ei, dar nu râzi,
te faci o ţâră obosit, te întinzi,
poţi chiar să culegi flori,
şi să le pui în vază.
printre cele mai amuzante gesturi luna peste lacrimi,
cel mai de privit e prefăcutul
când ai strâns în mână ceva adevărat
care bate tare tare ca o inimă
ce tremură repede cum
ca o mandolină într-un cântec despre vânt.
Luna, lacrimi, mandolina, vant. Cuvinte poetice. Pot concluziona: existenta unui suflet sensibil; inclinatie spre poezie. Dar si o identitate spalacita din cauza unei racordari neaparate la pulsul modernitatii. Nu are o claritate a versificatiei. De la feericul acela impiedicat (tremură repede cum luna peste lacrimi,
ca o mandolină într-un cântec despre vânt.), asistam la un viraj brusc in cotidian (printre cele mai amuzante, cel mai cel
e să nu-ţi pornească maşina de spălat). Da! Exista in extreme, complementarism. Rock-simfonic. Cele doua elemente trebuie sa se intrepatrunda reciproc. Cand exista o disonanta intre cele doua, nu-i nici cal si nici magar. Dar nici catar. Atunci.. te chinuie talentul. Bun! O sa vina cineva sa imi spuna ca.. poezia nu trebuie sa fie inteleasa. Ea trebuie simtita . Ma leshi? Aceasta abordare poate sa fie rampa de lansare a parvenitismului. Daca tot ce-i de neinteles in poezia romaneasca inseamna talent, inseamna ca… asistam la o ploaie de poeti dotati/geniali. Sa fie chiar asa? . Aceasta abordare a… poeziei care nu trebuie inteleasa ci… simtita, este abordarea unor lenesi, o abordare a unor incapabili sau oportunisti. Un poet de valoare isi lucreaza poeziile.
mai apoi poţi să râzi de soare cât vrei tu
dacă eşti prieten cu el,
Ce dracu ii asta? Nuuuuuuu! Vorbesc serios! Ce dracu ii asta?! Nu are nicio logica. O tampenie care ma stanjeneste. Inca ceva: el crede ca este vorba despre sugestivitate? Pai.. este sugestivitate de grupa mica. Sa te exprimi la persoana a II a singular (in poezie) si sa crezi ca esti sugestiv… inseamna ca.. te adresezi cretinilor.
Da… ce stiu eu? “Poezia” ii pusa pe prima pagina pe site la CAVALERUL DIN CULTURA.
Confuzia poetizarii cu delirul orchestrat
un câine este rostogolit din cer
corpul lui formează un covor cenuşiu pe care călcăm
când ultimul înger se întrupează în animal
câinele creşte
ca un bulgăre de zăpadă
adulmecă tragedii se acoperă cu zile
tot mai cuprinzător
pare că din el se nasc anotimpurile şi ploile şi
mai ales
noaptea
în burta câinelui răsar flori
curg nori
păsările ies din ouă
timpul ticăie aiurea
dinţii lui devin gratii
temători îl mângâiem pe creştet
aruncăm câte-o coajă de pâine.
se deschide ca o închisoare
cu gura prinde zările
de la un capăt la celălalt
din întuneric
toţi aşteptăm
primul licurici înghiţit
să îl transformăm în soare.
un câine este rostogolit din cer
Ca sa se rostololeasca/ca sa fie rostogolit e nevoie de o partie sau de ceva solid PE CARE SA SE ROSTOGOLEASCA. Nu exista nimic solid – intre cer si pamant. Pe cale de consecinta, ilogicul a pus stapaniere pe autoare. Cred ca are si spume la gura. Bine… is astia care spun ca… nu-i nevoie de logica in poezie. Normal! Nu-i nevoie de logica nici in viata – asta poa’ sa fie un curent elitist – curent in care… boierul il pacaleste pe sluga (Noi muncim nu gandim!). Cu cat nu are legatura cu realitatea, poezia, cu atat estia se cred mai sofisticati. Delirul orchestrat a ajuns sa tina loc de talent. Potrivitul de cuvinte in formulari de neinteles, inseamna (in conceptia unor subnutriti intelectual) arta. Cu cat arta se indeparteaza de problemele sociale, cu atat mai bine (pentru unii). Adica… poezia sa fie poezie rahitica. Siiii… satiraaa… saaa.. isi vada de treburi pt caaa.. e demodata. Incep sa ma plictisesc. O autoare cu baiuri la cap.
Dragoste la prima vedere
Am gasit un titlu de telenuvela pe site la CAVALER Tu cânți la pian eu scriu poezii. Intrebare: simultan? Oare cu cine? Poezie pentru pian si orchestra? “poezia” asta… sa fie ca… vorba aia… mi-am uitat mobilul in baie pe pian? Cred ca e vorba despre o snoaba. Citesc mai tarziu “poezia”
Tu cânți la pian eu scriu poezii
amândoi cu ochii închiși
în spatele pleoapelor
o ușă
un toc
și creștetul capului vârful creionului
urcând tot mai sus
vopseaua cea nouă acoperă lemnul
inelele timpului au zburat
apoi o plecare
un drum o ușă închisă
o deschidem uneori
să vedem ce mai e afară
dar vântul o-nchide la loc.
Daca nu vrea sa spuna nimika.. eu n-o oblig! Daca vrea sa prepare ciorba de cuvinte.. eu nu ma supar! Fiecare avem dreptul sa facem ciorba de cuvinte – asa se maturizeaza societatea. Numa’ ca.. la noi… tot asa e – sperietoarele au prioritate. Care is mai rahitice au loc in fata! Si.. lumea nu zice nimic. Nu prea avem oameni in tara. Avem o tara parasita. Predomina goangele. Da! Persoanele care nu iau atitudine se cheama: goange!
loading….
Estia nu vor sa comunice!
Poeţii nu…
Postat de Marina Alexandra Stan în Februarie 25, 2012 la 1:18pm
În buzunarul de la piept,
MarisS,
a lăsat punctele să se unească
ducând o linie de la gât
în călcâi…
cu o mască de sărbătoare
şi-a pus rochia-fustiţă pe umeri
hotărând să-şi confişte la ieşire
toate părţile de vorbire
întâmplarea a făcut ca pe scară
ecoul unei viori să sune a înmormântare
în timp ce femeiagazelă îşi lăsa picioarele
să valseze…pe ritmul erosului
unei corzii zgâriate
până când şi buzunarul pieptul lui MarisS
s-a acordat…
căci poeţii nu mor după linii.
________________________________________________________________
Poeţii nu…
Daca Eminescu scria Pe langa plopii… cred ca nu ajungea atat de citit
În buzunarul de la piept,
MarisS,
a lăsat punctele să se unească
ducând o linie de la gât
în călcâi...
Privea doua paralele imaginare
se gandea la punctele de suspensie
si curgeau semnele de intrebare ca un parau de munte
rece
cu o mască de sărbătoare
şi-a pus rochia-fustiţă pe umeri
hotărând să-şi confişte la ieşire
toate părţile de vorbire
O coborat de la munte si cand o ajuns la oras
cu desaga in spate o zis ca mai bine sa nu vorbeasca
ca sa nu se faca de cacao
întâmplarea a făcut ca pe scară
ecoul unei viori să sune a înmormântare
în timp ce femeiagazelă îşi lăsa picioarele
să valseze…pe ritmul erosului
unei corzii zgâriate
până când şi buzunarul pieptul lui MarisS
s-a acordat…
căci poeţii nu mor după linii.
Tot venind in jos ca Avram Iancu, i s-a parut ca aude
pe cineva horind
lui ii place muzica populara…
cubismul e pentru matematicieni -
pragmatism cu septe picioare
Am incercat sa potrivesc niste vorbe. Aveti in fata voastra cel mai complex (complexat) poet.
