Suntem obisnuiti cu lucruri aproximative. Sinceritatea bruta cauzeaza. Inexactitatea se confunda cu eleganta. Inexactitatea este specifica intelectualilor rasati. Critica in termeni duri cauzeaza elitelor – in cele mai multe cazuri. Subiectele sensibile sunt pasate/amanate. Din ce cauza? Lipsa de asumare si dorinta de relativizare a lucrurilor.
Giordano Bruno, Petre tutea, Julian Assange, Herta Muller, Basescu. Acesti oameni care au abordat viata frontal au avut de suferit pentru ca adevarul, intotdeauna deranjeaza.
Intelectualitatea contraataca opinia presedintelui Basescu in legatura cu abdicarea regelui Mihai. Mai avem putin si il catalogheaza comunist/lipsit de discernamant/ fascist/rasist etc. Nicidecum un om care nu aluneca in eschiva cand abordeaza subiecte delicate.
Nota
Portativul poeziei
Preocuparea mea principala in poezia cu vers alb este indreptata catre estetica. Fara estetica sau armonizarea versificatiei, simtamintele poetului ajung sa fie doar refulari si nu excelente poetice. Poezia de calibru se gaseste la intersectarea motivului cu esteticul. Din interactiunea celor doua, pe cerul criticismului se produce un adevarat spectacol de artificii. In doar cateva secunde, mizantropia criticismului capituleaza in fata excelentei artistice.
Inceputul:
O deschidere inalta (d.p.d.v grafic). Ca un inceput de vals cu note generoase. Notele cad la urmatorul vers si se ridica undeva la mijloc in versul urmator.Apoi… o revenire.
IZVORUL
de T. Constantin Georgescu
Valurile iubirii nu se înalţă,
ci se scufundă,
într-o lume răsturnată.
Pe coama unui astfel de val vezi departe
munţii răsturnaţi
şi sentimentele răsturnate.
Cerul de aici este ultimul gând
posibil, este cea mai adâncă răsturnare.
Regret că eşti prea sus,
faţă de cel mai ridicat adânc,
care nici măcar n-a aflat că exişti.
N-a aflat că suprafaţa nu este limita
imposibilului, ci doar planul mediator,
între aparenţa mea
scufundată, pentru a deveni altceva,
şi aparenţa lăsată deasupra.
Eşti atât de veselă
în tristeţea noastră
gravitaţională, cu tablouri
insinuante, înhămate la pereţi, care ajung în trecut,
oricând se iveşte ocazia,
cu şoapte care îmblânzesc
singurătatea în doi, cu arome conjugale,
fără şanse la recurs.
Ne înconjoară tot ce am vrut,
dar nimic nu ne-a convins,
că suntem împreună.
Nu glumesc când râd
straniu, pentru că aceste momente
sunt răscruci,
în care nu ştiu încotro s-o iau.
Ţi-am scris aceste veştede cuvinte,
gândindu-mă că izvorul curge,
încontinuu,
şi noi doi suntem apa lui.
Academicieni a la Elena Ceausescu
Se pare ca si in Italia exista academicieni rahitici.
Pot sa fiu de acord cu seismologii pana la un punct. Exista 30 de cutremure in fiecare zi… dar nu exista CUTREMURE SEMNIFICATIVE/cutremure cu victime in fiecare zi. Cutremure la suprafata.
De ce tind sa cred ca Raffaele Bendandi n-a fost un fraier care “plimba dosare”? Pt ca el a prezis un cutremur intr-o zi in Italia dar s-a intamplat in Spania. Locatia in care trebuia sa aiba loc (,) cutremurul este posibil sa se fi schimbat datorita axei Pamantului care s-a deplasat (numai in urma cutremurului din Japonia) cu 10 grade. Pe cale de consecinta, locul in care trebuia sa se intample cutremurul s-a schimbat.
Nu ma pricep. Dar asa… la o privire generala asupra lucrurilor tind sa cred ca omul acesta a fost un savant inconjurat de imbecili.
“Cercul stramt”
Cafeneaua.com: un conglomerat de literatura, dezbateri, salon in care vocile pitigaiate au prioritate, paranoia prematura, conformism in fata “regelui” care este administratorul.
Administratorul nu participa la viata cafenelei dar forta lui decizionala isi spune cuvantul. Taie si spanzura “dupa ureche”. Un tip superficial pasionat de pixeli si nu de consens, constructivitate ori adevar. Un intelectual subtire imboldit de cativa cunoscuti (probabil rude). Cenzureaza dezbaterile dure – pledand pentru o liniste imbecila/imbecilizanta asemeni adunarilor martorilor lui Iehova. O imbecilitate senina la suprafata dar se poate experimenta si spiritul de haita. Orice utilizator nou este asaltat de mistocarela. Utiliozatorul nou este desfintat in cazul in care nu este si el, superficial.
Se traieste sub impresia existentei unei comunitati. O comunitate care “trebuie sa te absoarba”. In cazul in care te impotrivesti unor idei fundamentale esti cenzurat. In cafenea nu poti desfinta la nivel intelectual datorita conservatorismului; datorita nucleului dur al imbecililor a caror preocupare este mentinerea propriei popularitati. Exista cateva “matusi” (asa cum exista pe site-ul agonia.ro) a caror influenta/popularitate eclipseaza argumentele logice, viziunea, valoarea intelectuala. Aceste “flori din fereastra” care nu au niciodata idei noi… si nici nu ai ce invata de ele… sunt moderatori (pe agonia.ro editori) ca niste brigadieri din vremea comunismului. Ele au posibilitatea de a trimite “celui mai iubit fiu al poporului” comentariile (spre verificare) – niciodata ele nu vor mai aparea in pagina de dezbateri. Este exact ca si cum ai “fura” piesele de sah ale oponentului pentru ca nu poti castiga o partida cu un om care joaca la un nivel superior.
Cunosc cafeneaua.com de vreo 5-6 ani. Intotdeauna am crezut ca pot misca lucrurile din loc. Am intrat si am iesit de multe ori. Am fost dat afara iar dupa o perioada de cateva luni am revenit… sperand in aparitia unor oameni noi (oameni nou au aparut sub forma de “carne de tun”) oameni de valoare care nu se conformeaza/plafoneaza in sitemul acesta infect. Acest sistem care iti amputeaza forta argumentului. M-am inselat. Unele lucruri nu se schimba niciodata. Lasitatea catorva oameni care vad “bataia pasului pe loc” si nu reactioneaza, favorizeaza in continuare mediocritatea.
Remuscari
Cioran scria in caietele sale despre faptul ca avea remuscari pentru ca a tratat/judecat prea aspru un anume scriitor (am uitat despre cine era vorba). Cam in aceeasi situatie ma aflu acum. La mine este vorba de jignire. Pana si gandul de a jigni imi pare o absurditate. As vrea sa ma dezvat de obiceiul de a jigni. Nu jignesc gratuit. Jignesc la nervi. Dar asta nu-i o scuza! Ma simt ca un patruped.
Parca nu ar exista suficiente modalitati de comunicare. Parca nu ar exista suficiente cuvinte si forme de expresivitate prin care sa pot comunica. Traiesc haotic… si ma asortez cu lumea. Pacatul originar sau imperfectiunea existentei stau la baza derapajelor. Pana si acestea le putem invinge cu forta gandirii!
Joc de glezne
Am trimis spre evaluare
cateva poezioare, criticului Alex Stefanescu – este in cautarea unui geniu.
Nu poti sa descoperi un geniu atata timp cat tu ai scris poezie. Nici macar daca iti intra in ochi precum o aschie, nu il consideri geniu poetic pe un individ contemporan tie. Este impotriva firescului. Nici macar poet exceptional nu poti sa-l consideri pe un poet (daca esti si tu poet). E vorba de concurenta. Poezia poetului contemporan tie, poate sa fie buna. Dar nicidecum extraordinar de buna. In lumea poetica exista egoism. Dar exista si indivizi care rezoneaza cu anumite circumstante.
Alex Stefanescu face front comun cu Nicolae Manolescu. Din cazua aceasta imi pare suspecta orice critica a lui. M-am documentat putin… sa vad pozitia lui fata de anumiti poeti pe care ii consider slabi. Aici ne-am intalnit in idei. Cu toate ca a fost destul de indulgent cu ei.
“DANIEL ŞERBAN. Scurta piesă de teatru „Maci roşii” e alertă, inteligentă, s-ar putea pune în scenă. Dar chiar şi citită captează atenţia prin schimbul de replici rapid şi imprevizibil, asemănător cu un meci de ping-pong.”
Sa faci o paralela intre cultura si un anumit sport… imi pare nepotrivit.
Anturajul pe care l-a frecventat imi starneste suspiciuni. S-a pozat cu Adrian Paunescu. Daca a fuzionat cu Paunescu, nu stiu… in ce masura aprofundeaza domnia sa un vers. Nu vreau sa abuzez de prejudecati – pentru ca si eu am cunoscuti dubiosi.
Da. Trebuie sa-i citesc “Istoria literaturii romane contemporane” pentru clarificarea potitie sale fata de poezie. O munca titanica! Mai bine ii citesc o poezie.
Uptdate:
Auuuuuuuuuuuuuuu!!
)))))))
E clar! Omul ii un imbecil. Cred ca o sa ma spurce… ceva de genu “Ma nesimtitule! cum iti permiti sa te comporti decent?”
deci: avem o perioada moarta din punct de vedere poetic. De pe la anii 60 incoace. Se pare ca acesti nenorociti au pus stapanire pe draga de poezie. Si… o violeaza.
Nota
Aderarea Romaniei la spatiul Schengen a fost boicotata de catre Franta si Germania. Un lucru bun. O pozitie care denota maturitate din partea celor doua tari.
Actuala putere a incercat sa ingrase porcul in ajun. Lucrurile acestea sunt posibile in Romania. Aici, astfel de manevre prin care se mimeaza reforma “in ajun” au priza la public. Asa se intampla cand vine vorba de alegeri. Romanilor li se scoate ochii doar in preajma alegerilor (prin diferite jocuri de imagine – superficiale).
Pana la urma… intrarea in familia europeana este un lucru bun. Avem sansa de a ne pune la punct. Dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa fim precauti. Dumnezeu iti da! Dar nu iti pune in traista. Inainte de toate trebuie sa te ajuti singur.
Nota
Am citit titlu in ziarul adevarul “Dacă ne pierdem simţul umorului, ieşim din istorie”
Chiar doream sa combat afirmatia lui Dan Puric. Sa prezint anumite avantaje si dezavantaje pe care le putem avea de pe urma umorului. Dupa doua minute din interviu, m-a luat groaza.
Ma consider un tip destul de pesimist, retractil. Dar sa fiu prapastios si sa vad in clasa politica, ceva apocaliptic, imi pare prea mult. Vina aruncata asupra clasei politice nu ne rezolva problemele. Si… m-am saturat sa vad atatia pierde-vara care asteapta in orice politician, intruparea lui Isus. Dan Puric nu merita citit/ascultat. Se crede mare patriot. Nu spun ca nu-i mare patriot. Spun ca nu are profunzimea necesara si nici updatarea necesara pt a creiona viitorul acestei tari. Este un om cu un bagaj de cunostinte… destul de mare… dar… cam atat. Le nimereste cateodata dar tinde sa duca totul catre apocaliptic. Unde… intervine el. Salvatorul.
Cam atat.
Balaurul cu sapte capete
Ursu nu stie sa numere. Care urs? de la realitatea tv. In seara de 14 decembrie, anul domnului 2009, domnul Ursu nega ca ar fi existat o coalitie de 7 partide care au constituit o coalitie impotriva lui Basescu. Pai… domnule Ursu, hai sa enumeram partidele care au fost impotriva lui Basescu. PRIN DECLARATIILE FARA PERDEA A PRESEDINTILOR ACESTOR PARTIDE. PSD+PC, PNL, UDMR, PRM, PNG si partidul verde a lui Remus Cernea. Mai exista partide?
Ce mama dracului sa mai discutam? se vede clar ca sunteti un rosiatic. Nu ma mai deranjez sa dezvolt subiectul. In nota din aceasta seara vreau sa evidentiez si rahitismul intelectual a PSD istului Nica. Nica este mandrul posesor al unui intelect de sef de gara. Nu stiu ce a cautat in minister. NU STIU!
In alta ordine de idei: Am fost placut surprins sa vad ca exista si oameni inteligenti in PSD (nu Ponta! doamne fereste! Bisnita si gura mare nu trebuie sa fie atuul unui politician in viitor). Domnul Ioan Rus , actualmente simplu membru PSD (daca nu ma insel) care a fost transant si propunea o reforma a PSD incepand cu varfurile din conducere a partidului. A sunat la emisiune un fost consilier a domnului Iliescu care l-a facut tradator. Tipu mergea pe ideea cine nu este cu noi este impotriva noastra. Pai… retardat/rigid consilier a avut domnul Iliescu… sau… poate… a devenit pe parscurs.