Horia Garbea

Un MARE cretin. Este pentru ultima data cand ii mai acord atentie. Nu imi mai pierd timpul cu maimutoiul asta!

Asociaza revolta unora fata de “golaneala” lui Mihail Galatanu cu… nationalismul. Omul asta nu pricepe ca: DERANJANT ESTE LIMBAJUL. Scopul nu scuza mijloacele.
Este clar ca-i vorba despre o revolta interioara, o frustrare (pe care o simt si eu) datorita disfunctionalitatilor/nedreptatilor din spatiul nostru national. Trebuie sa repet pentru niste cretini! Un asemenea limbaj (IN POEZIE) inseamna distructivitate. Simpla revolta apretata la un limbaj vulgar nu suplineste lipsa artisticul. Poezia este instransa legatura cu seductia nu cu scarba.

Experiment
1. Domnule Garbea, ai avea ceva impotriva sa-mi s p..a? Ce? Asta nu-i ceva subversiv. Asta ii expresivitate poetica.
2. Domnule Garbea, daca ti-as face ceva prin gurita, cum ai recepta poezia?
3. Chiar nu constientizezi faptul ca arzi gazul degeaba?

De ce sa injuri Romania intr-un act de creatie? O injuri la nervi, in gand sau vocal dar nu in scris. O injura pentru ca i-a finantat studiile prin strainatate? O injura pentru ca e revoltat ca nu-i America, Japonia sau Germania? O injura sa devina mai buna?
O injur eu pe mama lui ca l-a facut asa de cretin incat nu poate sa-si depaseasca conditia de golan/sculer matriter.

Vorba lui Tudor Gheorghe “Nu mai avem voie sa fim nationalisti”.

sâmbătă, 10 septembrie 2011
Cărți noi! Mihail Gălățanu – România aproximativă”, Editura Vinea
La data imposibil de uitat de 11 septembrie s-a născut Mihail Gălățanu, acum 48 de ani, la Galați. Urîndu-i cu toată căldura La Mulți Ani, mă voi referi și la cel mai recent volum al său: „România aproximativă”, Editura Vinea.

Mihail Gălățanu este mai cunoscut, mai ales naționaliștilor și celor care de regulă nu citesc poezie, cu atît mai puțin poezie contemporană, pentru un ciclu poetic intitulat „O noapte cu patria”. Textele din acel ciclu, de care diferiți inși obtuzi nu încetează nici azi să se indigneze, deși ei nu au citit din creația lui Mihail Gălățanu decît citate din citate, necum măcar volumul incriminat, au provocat un mare scandal acum vreo 15 ani.

Elitismul de conjunctura

Monarhia inseamna nepotism institutionalizat. Acceptata/promovata din inertie – care – isi pierde treptat avansul. O societate libera trebuie sa-si aleaga liderii. Nu poti impune unei societati un lider predestinat – pentru ca asta inseamna dictatura ambalata. Chiar daca forta decizionala s-a diminuat treptat in cadrul monarhiei, acest sistem trebuie sa apuna. Monarhia, aceasta mitologie moderna trebuie sa ramana in sferele basmului. Doar nevoia de splendoare o mai tine activa. Fara aceasta nevoie de visare, infipta adanc in memoria fiecarui copil ea nu ar mai exista. Ne intretinem iluziile si ramanem la nivel de basm, ne obturam maturizarea, intr-o societate in care se pledeaza pentru monarhie.
Motivul principal pentru care sunt impotriva monarhiei este faptul ca liderul trebuie sa-si castige aceasta functie si nu sa o mosteneasca. Nu te poti lauda cu ce ai mostenit. Nu meriti statutul de lider pentru simplul fapt ca te-ai nascut undeva si nu altundeva. Un drept/lucru/statut dobandit primeaza ca importanta in fata celui mostenit. Numai asa poti avea o societate dinamica.
Drepturile si obligatiile, intr-o societate echilibrata trebuie sa fie egale. Inechitatea cea mai evidenta intre rege si soldat tine de particularitatile unor cuvinte: abdicare si dezertare. Relegele poate sa abdice, fara sa fie tras la raspundere de cineva (cum se intampla cu regele Mihai). Soldatul dezerteaza si este supus completului de judecata. Intr-o societate in care primeaza echitatea, regele care abdica intr-o perioada de razboi este dezertor. Indiferent de sansele de supravietuire pe care le avea, acesta nu trebuia sa-si paraseasca postul. Daca un soldat isi paraseste postul devine dezertor. Nicidecum nu ii aclama cineva “abdicarea”.

Intalnire de gradul III

Cand ma gandesc la un site literar ma gandesc la un atelier literar. Nu-s preocupat de povesti, precum sunt preocupat de sensurile cele mai adanci/largi/inalte/sublime ale poeziei. Site-ul reteaua literara ofera o paleta larga de activitati culturale (lucru laudabil). De la proza scurta la fotografie si de la poezie la manelarie. Fiecare user are “blogul” personal – o casa virtuala intr-un oras virtual; democratie in toata puterea cuvantului. Nu-i departe de realitatea unui oras micut; in loc de termopane prin care privesti orasul, blocul, casa ori gradina vecinului ai posibilitatea sa accesezi casa oricaruia nu este inchisa. Unii isi inchid casele (cu toate ca nu au nimic valoros in ele) adica: isi seteaza profilul “privat” – au si ei dreptatea lor: casa mea nu este gara sau biblioteca. Da. Dar daca ne autointitulam autori (persoane publice) trebuie sa avem demnitatea de a lasa libera exprimare a celorlalti dar si criticismul acestora in subsolul capodoperelor pe care le publicam. Altfel… autorul care baga pumnul in gura comentatorului se numeste ipocrit.
Aceasta este problema noastra cea mai grava: ne place democratia dar numai in masura in care tragem foloase de pe urma ei. Cand vine vorba de plata/munca sau efort pentru intretinerea democratiei.. ne sustragem ca niste reminescente comunistoide. Luam credite dar cand vine perioada scadentei ne pitulam sau fugim in STANGA.
Nu poti condamna un popor care a fost silit sa se descurce. Poti in schimb sa-l tragi de urechi. Efect? Nu exista. Nu avem cultul adevarului.
Prietenia intre acesti preocupati de poezie, acesti poeti cu inima de 5 kile si deschidere mentala cat o closca proaspat ridicata de pe oua – rezista pana la prima critica nefavorabila.Totul e bine daca ii lauzi. Daca ii lauzi, predomina o atmosfera de satisfactie vecina cu sevrajul debilic. Comentariile oscileaza intre “imi place”/”frumoasa” si multumesc/ toate cele bune/va iubesc/sunteti inteligenti si va pricepeti la poezie.
Nu mai visati la stele verzi! De la 1889 incoace n-am gasit in literatura noastra un luceafar (apropiat macar) de stralucirea LUI. Deci: degeaba va fasoliti. Degeaba va ascundeti dupa deget. Degeaba fugiti de critica pentru ca ea va gaseste oriunde. Va amagiti si o sa ajungeti in depresie. Iar de acolo nu prea exista cale de intoarcere.
Sa revenim. Despre cadourile de pe site: ne zaharisim virtual prin cadouri. Ca sa ne facem mai suportabile slabiciunile.
Doua sfaturi de final:
puteti sa o lasati mai usor cu romgleza. Riscati sa ramaneti aceiasi servili care imbracau frantuzismele pe vremea… cui?
Nu mai faceti taraboi cand postati o poezie.

De ce cred ca este trucata

Pentru ca in prima poza (care este mai actuala, banuiesc) are barba mult mai carunta. Asta… in cazul in care nu si-a vopsit o parte din ea ca sa arate mai tanar. Omul nu intinereste… asta e clar. Doar nu suntem in universul filmului The Curious Case of Benjamin Button

NUNTA REGALA

O mare basina!
Presa… analitica precum o gasca beata.
Orice om cu putina inteligenta se simte agasat de titluri care lasa impresia ca ziaristul se adreseaza unui copil sau unor gospodine:”Kate si-a modificat juramantul” “Kate si-a modificat o bucla la rochie” “Ultima noapte de burlacie” ” Cum pot sa arate copiii sotilor” “De ce n-au venit oamenii la nunta regala” “Misterul tortului de la nunta regala a fost dezvaluit”
MISTER???? Woaaaaaau!

“Nunta regala” “Nunta Regala” bis! bis! bis!

Sa pui titluri diferite pentru acest eveniment… mai degraba: sa bombardezi cu asemenea titluri care se invart in jurul aceluiasi eveniment… nu-i semn ca ziarul este condus de oameni intregi la cap. Partea proasta este ca jumatate din titlurile de pe prima pagina (a oraricarui ziar) is alocate acestui eveniment. Jumatate din titluri???? JU MA TA TE? De dragul diversitatii as accepta un titlu sub care pot saliva acei imbecili preocupati de lucrurile acestea. Titlu sub care sa posteze toate lucrurile acestea de o importanta capitala. Dar nu jumatate din prima pagina a ziarului! Primitivi care se hlizesc la cioburi sclipitoare.

Nu m-am obisnuit cu gandul ca traiesc in acelasi sistem solar cu acesti oameni.

Am uitat un lucru important! “Biserica in care vor sa se cunune, cica, le poarta ghinion” Nu stiu ce au facut pana la urma.

astea doua altete is soade rau una e stresata (cu o privire circumspecta) si cealalta “beleste fasolea”

Deceptie

Emisiunea Romanii au talent m-a deceptionat. Nu neaparat datorita castigatorului ci datorita prestatiei din finala a concurentilor. Doar trupa Balance a stralucit in finala.
Internetul bubuie de mesaje defaimatoare la adresa castigatorului, Adrian Tutu. M-a socat aceasta incisivitate a oamenilor (aceasta incisivitate atat de intensa) – un numar prea mare de “posedati” cu pretentia ca au gusturi rafinate si protesteaza in numele acestor gusturi. Si la alte emisiuni de pe mapamond “povestea” concurentului si-a pus amprenta asupra votului.. asa ca… nu inteleg de ce atata agitatie.
Versurile lui Adrian Tutu au substanta – chiar daca ultima melodie are tenta nationalista – iar convingerile mele cele mai inalte proiecteaza nationalismul (pe o harta a mileniilor) undeva la sfarsit. Intr-un moment ca acesta prin care trecem (criza economica/restructurari/greutati) cred ca anumite pasaje ale textului sunt geniale. Adrian se evidentiaza mai mult prin text decat prin prestanta artistica. Indiferent de castigator cred ca am face bine sa analizam si sa ne expunem decent pozitia/parerile in detrimentul isteriei – asa ajungem la echilibru’ lui Andrei Plesu.
Pe Narcis nu l-a avantajat miscarea scenica pentru ca a dat falsete.
Dinu Valentin mai are de munca la mimica.
Rebeca mai are foarte mult de munca pt ca ii tremura vocea.

Veronica Fizesan

“Copia mai buna decat originalul” nu imi suna coerent. Are ceva fals pe anumite paliere ale analogiei. Veronica Fizesan a avut o prestatie mai buna decat a formatiei Nightwish in interpretarea melodiei Sleeping Sun. Indiferent de solista acestora – respectiv: Tarja Turunen sau Anette Olzon. Soprana noastra stie sa accentueze dramatismul dar si sa cada in simtirile cele mai adanci – in acelsi timp are capacitatea de a le evidentia prin detalii marunte. Spre ex: la minutul 0:53 “The truth at the END OF TIME” Cu adevarat cutremuratoare sensibilitatea si punerea in evidenta a versului – vlaguit/a… precum sfarsitul unei existente sau a unei ultime suflari. Refrenul acesta nu stiu cine l-ar putea interpreta mai bine. Tarja Turunen canta mai soft.. Anette Olzon pastreaza in totalitate linia rock. Sunt entuziasmat de aceast act! As vrea sa-i vad prestatia live. Reverente…

http://romaniiautalent.protv.ro/video/ge/vid/MTI5MDk=

Andrei Plesu in antiteza cu Herta Muller

Il stiam un om comod/calculat. Spiritul sau de conservare – prin neparticipare la verticalizarea statului il pune (cel putin in fata mea) intr-o postura de “roman autentic”. Specificul tolerantei sale, la nivel macro = o natiune cu predispozitie spre disipare. Nu poti pune in balanta tamplarul cu omul de cultura. Omul de cultura este varful statului. De la intelect se ramifica toate meseriile si activitatile. De la idee. Fara idee… ramaneam in copaci. Scriitorul nu este doar un meserias oarecare. De la el porneste buna functionare a celorlalte subansamble ale mecanismului. Din aceasta cauza, orice intelectual veritabil, trebuie sa denunte orice neregula sociala. Un intelect dezvoltat nu este doar un accesoriu pe care sa-l fluturi in cercuri restranse. Intelectul atrage dupa sine responsabilitatea. Nu numai responsabilitatea fata de prieteni, familie, sau propria persoana ci responsabilitatea fata de intreaga existenta.

Demontarea filozofiei guvernului: Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului

Primul articol din anul 2010 a doamnei Elena Udrea este urmatorul Aparent, totul este in regula. Doamna ministru este bine intentionata (la fel ca orice ministru din Romania) (sic!). Construim, facem, dregem.
Mai intai de toate va propun sa facem o “socoteala”.
In anul 1989 existau in Romania (ipotetic) 10 locuinte + 1 biserica. In cele 10 locuinte si in biserica, locuiau 23 de oameni. Pe parcursul a 20 de ani 3 din cele 23 de personae au plecat in occident. Tot in acesti 20 de ani, in Romania s-au construit 3 case, 3 vile si 2 biserici; s-a demolat 1 casa.
La final avem urmatorul rezultat: in Romania avem 20 de oameni in tara iar 3 este posibil sa revina sau nu. In cazul in care nu mai pleaca vreo 5. Apare o intrebare existentiala (nu zambiti, is lucruri serioase): Ce proprietati are poporul acesta?
Raspuns: 12 case, 3 vile si 3 biserici. Dupa 20 de ani. Cu un numar mai mic de locuitori decat in urma cu 20 de ani. Astfel prind viata intrebarile de gradinita: De ce avem nevoie de locuinte? Nu avem unde sa ne punem capu pe perna? Cine locuieste in surplusul de case? Dorim sa locuim -fiecare individ – in cate 8 camere?
Eu imi doresc sa locuiesc intr-un palat cu 1000 (palatul parlamentului) de camere. Dar tare mi-e frica de consumul hardughiei.
Avem nevoie de apartamente dar nu in asemenea masura. Chiar salut initiativa doamnei Udrea si respect dragostea domniei sale pentru viitorul cetateanului care trebuie improprietarit. Apare o problema:
Helăăău!
Suntem in criza! Suntem datori vanduti si noua ne arde de proprietati. Este aproape un nonses sa investeti prea mult intr-o astfel de infrastructura in timp ce venitul pe cap de locuitor se subrezeste vazand cu ochii. Sa va spun franc in fata: Nu rezolvi mare lucru oferind case cu dobanzi imense. X la brat cu Y platesc o viata intreaga locuinta, in timp ce dragostea lor se ofileste precum o floare tinuta intr-o incapere – iarna – fara caldura.
De ce avem nevoie de locuinte? Avem in plan o demolare “in masa”?
Ne-au crescut pretentiile si s-au transformat exigente? A avut loc exodul din rural spre urban ? O nelamurire enigmatica planeaza asupra mea. Cert este: simtul proprietatii este mult prea dezvoltat la noi.
Exista o confuzie (mare pacat ca exista la asemenea nivel) intre investitie si necesitate. Evident, dezvoltarea implica existenta celor doua componente.
Dar daca nu ai un fundament/o economie sanatoasa, respectiv: export – necesitatile lasa de dorit. Nu ai cum sa-ti indeplinesti, decat: partial, obiectivele.
Ajungi sa ai o casa mobilata partial; concediul ti-l petreci admirand tacamurile; mananci sana si covrigi.
Cam asta nu am inteles eu la sistemul capitalist.
Investitiile de baza trebuie sa se indrepte in doua mari directii: agricultura si turism. Aici avem potential. Toata lumea stie, toata lumea vede. Agricultura: in zona sud-est. Turism: in vest si litoral.
Fondurile europene trebuie atrase in consolidarea/modernizarea infrastucturii rutiere (pentru ca banii din taxe si impozite auto, nu stiu unde merg) nu in sali de sport si stadioane cum se intampla actualmente. Trebuie sa facem distinctie intre lux si necesitate. E nevoie de pragmatism. Asta tine Germania in picioare.
Taxa auto de poluare trebuie adusa la nivelul celei din Bulgaria sau mai mare cu un procent de 10%. Pentru eliminarea tentatiei de a inmatricula automobile in Bulgaria. Astfel, facem economie. Tratatele cu guvernul vecin in privinta inmatricularii automobilelor este o risipa de energie.
Produsele din tutun trebuiesc coborate cu un procent de 20% (cel putin atata timp cat in alte tari (vecine) preturile sunt la jumatate. Avantaje: se opreste contrabanda si nu trebuiesc intretinuti alti oameni in penitenciare. Dupa realizarea acestor pasi vom discuta despre investitie la alt nivel. Impedimentele realizarii acestor planuri (taxa auto si apartamente) sunt: firma sotului dumneavoastra si actionarii de la Dacia/importatorii de autovehicule noi.

Băsescu vs Geoană

Să oferi unei doamne flori – minunat gest. În special când vine din partea unor certăreţi. După cum spunea Andrei Pleşu într-un articol care avea temă, confruntarea precedentă – “Geoana a venit cu ceva nou”.

Vă propun să nu vă îmbătaţi cu apă rece. Gestul acesta nu provine dintr-o convingere absolută. Dacă gestul era de o sinceritate absolută se punea problema semnificaţiei/simbolizării florilor daruite. Trandafirul roşu în limbajul floral înseamnă dragoste înfocată. Îmi pare un gest nechibzuit să oferi soţiei preşedintelui o asemenea floare. Ştiu că în asemenea ocazii se pune accent pe ceremonial, însă lucrurile trebuie puse la punct. Partea bună, “pasul în faţă”, cizelarea sau evoluţia lucrurilor constă în existenţa gestului.

Un lider îl alegi în funţie de competenţe. În funcţie de forţa sau capacitatea de improvizaţie. În funcţie de spontaneitate. Dar şi în funcţie de capacitatea de a evolua. De a învăţa din greşeli. Faci un rezumat iar în funcţie de rezultat îţi poţi exprima opţiunea/opinia.

Mă bucur să îl văd pe C.T.P agitat pentru că “omul” domniei sale a pierdut. Geoană a fost lichidat în confruntarea finală.Mircea Geoană şi Ponta sunt politicieni care îşi duc discursul către abnegaţie. Nu înţeleg de ce acesta din urmă a fost premiat doi ani consecutiv în programul “10 pentru Romania”. În sfârşit.

Mascarada “Antonescu, Geoană şi Johannis” a fost pusă faţă în faţă cu acest “ancorat în realitate”. Acest pasionat pentru preşedinţie. Acest om care se implică trup şi suflet în viaţa statului. Şi… nu merită victoria un om sârguincios?

Nu exclud artificiile celor două echipe ca fiind un joc important. Dar dacă punem în balanţă greutatea argumentului, talerul lui Băsescu se lasă în jos iar a lui Geoană rămâne în aer. Probabil când îşi va face temele cu mai multă sârguinţa, şansele victoriei ii vor creşte. Din punctul meu de vedere, Băsescu şi-a câştigat al doilea mandat în această seară. Omul care abordează viaţa frontal; îmblânzitorul de politicieni; vulgarul şi patriotul; diplomat şi nu.

Geoană, Antonescu şi Ponta. Politicieni care merg la “cacialma”. Au trecut 20 de ani brucanieni. Lumea nu mai mizează pe cacialma. Doar intelectualul fragil cât şi cei care primesc indicative de la partid îşi compromit votul.
aaa