Maestrul

Am ajuns la o performanţă extraordinară
8 poezii geniale într-o singură seară
Nu vreau eu
nu
că
nu
pot
dar dacă beau o oala de cafeauă
până mâine dimineaţă la orele nouă
voi avea o tarla de poezie, nu ce s-a mai văzut/făcut/trecut
Una nouă, nouă!
La orele zece, recenzia-i gata
la unşpe
tiparniţa
latră.

Aprind o ţigară
nu, nu ca s-o fumez
vreau să afum cu dânsa, misterul
Între două fumuri şi-o dilemă Platon 3, Aristotel 2 (în deplasare)
adun înmulţesc socotesc şi reiau:
între deştept şi dotat aleg
mai mult pătrat

Acum
vă rog ză mă scuzaţi
soţia mă cheamă
zazen
zazen
mămica tăticu
bunica bunicu
şi două vecine
Zen

Memento

Eşti atât de dulce atunci când laşi impresia că ţi-aş fi învăţăcel

Senzuală prin convingerile tale

mă încânţi
ca o mare parte din Strauss

N-am să-ţi rostesc niciodată numele

Iar tu
îţi vei pune întrebarea, probabil:
Cine-i această femeie, zidită ‘ntr-un micropoem?

Dar n-am să-ţi raspund niciodată…

Şi…
cresc sub ochii tăi
aşa cum înverzeşte primăvara.

Apropieri

Aproape.
Mult prea aproape!
Comunismul ne-a adus mai aproape.

Prin autobuze şi fabrici – în şir indian
către casă.
Cuminţi, încrezători – ca nişte mirese virgine.

Eram atât de apropiaţi
încât
ne simţeam respiraţiile –
în ceafă.

Oricum…
după revoluţie ne-am recâştigat îndepărtările.

Ca nişte cuburi de gheaţă – aruncate într-un pahar cu tărie –
ne-am dezlipit unii de alţii
încet
insesizabil
până când: nu ne-am mai văzut.

Viaţa şi dansul formal

(despre stiluri poetice)

Liliacul atârnă ciorchini-uscaţi,
pe lângă coarda de vie -
bujorii sunt graşi.

Uuuuooooops!
Mi-a scăpat…

Mai bine tăceam!
Mai bine…
fredonam un cântec păgân.
Poate… aşa…
zâmbetele zburdau pe-o câmpie înflorită -
cu ierburi siliconate.

Spre final, cam asta a ieşit:
am ajuns să-mi privesc – visele sugrumate
într-o cămaşă de forţă.

De fapt… cu cine vorbesc?

Parcă aş fi elefantul dintr-un desen animat -
stând la taclale cu primarul
dintr-o particulă de praf.

Rozã

(Despre inspiraţia poeticã şi muzã)

O noapte, – razã lungã…
parcã privirea ei
îmi lumineazã drumul.

Şi nu-mi doresc decât:
sã fie noapte
şi drumul singuratic.

O, Doamne – nu pleca!
Mai stai o clipã doar, -
Minune…

Naivitate modificata

Uragan

Rãsari în crunta-mi dimineaţã
Cum soarele creşte din mare,
Rãsari precum amorul
Din inimi mişcãtoare;

Rãsari cum dulcea primãvarã
Aşterne verde şi speranţã,
Cãci ieri în viaţa mea
S-a rãstignit – o iarnã;

Rãsari ca o nãlucã-n viaţa mea,
Rasari cum n-am visat!
Înmãrmureşte-mi clipa,
Alungã-mi încruntarea…

În vânt zglobiu eu mã prefac
Privirea ta dacã-i magie…
Aleator cu tine voi valsa
Purtându-te spre nori.

Opreşte-mi mâinile pe chipul tãu,
Muţeşte-mi buzele pãgâne,
Cãci mâine – suflul meu
Va rãsturna – o lume!

În cea mai blândă dintre toamne

În cea mai blândă dintre toamne
acordurile pariziene se răsfirau printre cuvintele noastre
Mă aseamăn copacului desfrunzit
în aşteptarea zăpezilor – spunea:
Hai să plecăm!

Pripit?
Sau… nu avea cunoştinţă despre faptul că
adevărul nefavorabil
deranjează pe orice meridian?

Acorduri pariziene mi se răsfiră prin gânduri –
şi luna
se uită la mine
prin geam

Eugen Doga

Sinteză

Nu avea una, nu avea alta
doar o cortinã privitã devreme.
Nu avea ziuã, nu avea noapte
decât amurgul ivit.

Nu avea gram povaţã
doar vântul ce suflã rãrit
Nu avea tihnã sau pace
doar cerul senin de privit.

Nu avea una, nu avea alta
avere-i-era omul ce fuge grãbit.
Nu avea foame nici sete
doar înghiţitul sec – prihãnit.

Nu avea vise nici şoapte rozacee
decât rece şi frig dezvelit.
Avea: clipa ce piere grãbitã,
lãsând în urma ei mireasma.

Suspin

Când norii se cern
şi lumea se-ascunde -
pământul suspină

Velă în bătaia vântului

Între baroc şi răsăritul soarelui de mâine
îmi stau în faţă

asediat de pereţii casei,
tăcut…

Soprana mă-nvăluie acustic-molcom
în mrejele ei somnolente

Pixeli timizi
îmi dezvăluie copacul Ginkgo Biloba

O şi mai mare minune a operei

Aştept.
O poveste
un cânt…

Imaginea stă mută şi rece.

Mă resemnez…

Probabil vreodată într-un parc înverzit,
singur pe-o bancă fiind,
fără oblăduirea sopranei,
copacul acesta cu ramuri bătrâne
sau frunzele lui

Îmi vor cânta: secretele lumii.