In armata am trait cele mai crunte disperari! Am fost deposedat de intimitate. Pentru o minte analitica/visatoare/dinamica/curioasa, alinierea la anumite standarde (concepute de catre niste redusi) inseamna neantizarea eului. Te lichideaza ca persoana. Nu pot nega existenta unor momente sublime: paradele, momentele in care toti devin un intreg. Am avut ganduri radicale in privinta reformarii sistemului. Au trecut cativa ani… iar sistemul s-a reformat – chiar daca n-am mitraliat cadre militare.

Pe zi ce trece mi se diminueaza increderea in cei doi. Caracterul inflexibil al presedintelui mi-a macinat simpatia fata de el pana aproape de disolutie. Daca eu n-am avut incredere in Boc.. nu stiu cine a avut (vorbesc despre indivizi din afara partidului) insa… trebuie sa-i recunosc temperamentul valeitar. Este ca si cum am avea un mercedes plin de rugina… si… cei doi vopsitori se apuca de segmentat motorul – care functioneaza impecabil – pe motiv ca trebuie restaurata masina. Daca am invatat ceva de la viata sau de la extra-romanism este faptul ca… nu te apuci sa repari ceva ce functioneaza. Nu atuci cand ti-ai dat examenul si cunosti competentele meseriasului. In fine! Chestia cu SMURD ul a pus capac. Nu mai votez PDL nici daca ma impusti! Am terminat cu ei. Nu votez nici PSD sau PNL pt ca si-au ales lideri, doua pule. Ii reprezinta doua pule. Basescu si Boc is alte doua pule care isi bat joc de natiunea asta.
Cand ai in fata o opozitie de (cel putin) 100.000 de persoane care nu is de acord cu updatarea unui microsistem functionabil, nu te apuci ca o vita sa-l ataci pe liderul/simpatizatul acestor oameni. Ghici ghicitoarea mea cine o sa ajunga ca Iliescu? Normaaaaaaaaaaaal! Basescu! Vitalitatea intruchipata. Cand ceva functioneaza il lasi asa. Nu conteaza ca ii de dreapta sau stanga. Poti hibridiza. Se poate reforma sanatatea si sa ramana SMURD ul asa. Este o dorinta a multor oameni. Cu toate ca astia s-au hotarat sa imburde Romania cu pizda la deal… cred ca Basescu merita o suspendare. Ba mai mult! Cred ca dupa 4 ani la conducere, omului i se urca la cap. Problema cu SMURD UL nu este o chestie.. minora… o particularitate familiala – Basescu nu ii repara la EBA bicicleta. Aici vorbim de sute de miii de oameni si dorinta lor. EXPRIMATA! Exprimata!!!!!!!!!!!

tinere
trenul se umple până la refuz
ești acolo un fruct strivit pe bancheta lipicioasă
zgomotul te face atent jocul de glezne te relaxează
ești doar o altă figură cu legitimație
stai și asculți
închizi ochii te lași pradă tusei
o bătrână își duce batista la gură
batista și unghiiiileee, copiiileeee
ți se spunea îți amintești
se aude acum din tabachera metalică pe care o presezi între degete

ce treaba are tabachera cu poezia? ii vreo tabachera fermecata?

***
azi îmi spun că nu e tot
CEEEEEEEEEEEEEEEEE NU E TOT? Ea nu ii toata ola cap!
îmi simt mâinile străine ok. dar ce legatura are asta cu violenta domestica?
violența domestică jonglează cu zgomotul pietrei în învălmășeală da! nu exista nimic logic sau
deductibil in bombanelile astea. Si eu pot aseza cuvinte in pagina! Dar asta nu inseamna ca acele cuvinte is poezie.
încă o dată acasă copilăria nu a existat
aș fi putut sta mai mult
știu că blândețea din vocea mea e șubredă și
nopțile mă pândesc prin ochii vecinului ce nu deschide niciodată geamul
aș fi putut să murmur vreo bizarerie și să-mi lipesc nasul de perete
ar fi fost mai ușor

Chiar daca pe autoare nu o suport – trebuie sa recunosc: de multa vreme nu am citit ceva mai impresionant. Nu e numai draguta aceasta bucata de text! Bucata asta de text e geniala! Emana feminitate nonconformist-declarativa in delir. Un delir dulce. Intelect fara snobism sau urma de ironie, interes sau cinism. Nu este scremuta sau fabricata. Este ireala ca un vis. Nevinovata ca un copil – ingereasca – conceputa in lumea fantastica a poeziei! Armonioasa in densitatea trimiterilor – in fiecare vers – catre alte locuri, persoane sau fapte. Romantic-sugestiva: imi imaginez ploaia sau ninsoarea care obscurizeaza (fin) privind de la oarecare distanta, zambetul asteptat.

când îţi e dor de poezie

când îţi e dor de poezie nu te salvează dilema veche cu o ciocolată ce legatura are ciocolata cu poezia sau.. cu… necesitatea de visare?

cafeaua tango izbindu-te izbindu-se = “cafeaua tango”??? da’ “tuica vals” ce are? tuica vals mixata cu galbenush de ou. . Nu exista o logica in formularile acestea – parca – handicapate.

din săpun din candelă din ceaşcă tuica vals ma izbeste din ceasca de vin spumos, varsat pe divan.

din tapiţeria fotoliului

din pereţii cu braţele întinse ca într-o singură peretii pot avea brate cand exista sedentarism.

previzibilă

seringă seringa previzibila. De ce nu… imprevizibila? Nu inteleg eu. Autoarea este asa de profunda.. incat.. trebuie sa cunosti simbolistica medicinei moderne – ca sa poti descifra adevarate sensuri. haha.

nimic nu te salvează

nici măcar poezia mda. o logica incalcita. versuri intelese numai de ea. sau.. poate.. de catre cunostintele ei. O matusica care se da complexa. Nu-i complexa. E toanta si necomunicativa. Nu argumenteaza DE CE nu iti poate satisface poezia, dorinta de poezie? Pt ca e prea slaba? In general… cand ti-e pofta sa faci sex.. si.. faci sex… de ce nu te multumeste facutul sexului? Trebuie sa existe motive. Nu poti lasa totul in aer… chiar daca esti femeie. Trebuie sa-ti articulezi ideile. Daca nu esti capabil/a nu inteleg ce gati cauti in lumea poeziei?

Daca as sustrage concluzia autoarei (concluzia dracului – femeia asta ii batuta in cap) as ajunge la urmatoarea propozitie “Cand ITI E dor de poezie nu te salveaza nici poezia. Buuuuuuuuuuun! In aceasta ordine de idei… pt cei nefamiliarizati cu poezia, o paralela ar suna cam asa : “Cand ti-e dor de sex nu te salveaza nici sexul” sau “cand ti-e pofta de ciocolata nu te salveaza nici ciocolata”. Mda.

Nenorocirea asta se vrea o portretizare a “nimfomaniei” poetice? Exista asa ceva?

Sa incerc o reformulare mai elegana/echidistanta oficiala: autoarea incearca – printr-un limbaj greoi – sa evidentieze o necesitate care nu se poate satisface datorita focului intern mult prea puternic (ea este ca un motor de BMW pus pe o caroserie de dacia). Chestiunea in cauza se intalneste cu preponderenta in personalitatile fiintelor cu par lung si idei scurte. Pe IELE nu le poti satisface sentimental dar nici financiar. Se pare ca.. nici poezia nu le satisface. Iele is deasupra lucrurilor. Iele nu is aeriene. Iele is la alt nivel si coexista laolalta in alta dimensiune. Se poate spune ca is niste extraterestre. Pai.. apare o incurcatura: se spune ca poetul este cu capul in nori. Inseamna ca ele sunt poezia prin excelenta . Nu inteleg de ce nu isi vad de CRA-TI-TE?

bla bla un tilul sugestiv: miserupism academic – spiritual bombanistic. Individul nu are nicio treaba cu poezia. Individul pare.. ca se masturbeaza sub patura si vrea sa ne comunice lucrul asta. Serios vorbind: nu stie sa isi poetizeze singuratatea.

şedeam în pat uitându-mă la un film cu clint eastwood

fără să clipească

toamna asta e iarnă

Şerbănescu Ana

când m-a sunat domnu’ cu asigurarea locuinţei
cel cu cifrele şi ofertele
mă gândeam că mă simt exact (o expresie confuza – doar o reformulare poate salva strofa) ca o asigurare

toamna asta s-a asigurat
pentru Crăciun, pentru Revelion
mai ales pentru tine
aşa că eu sunt undeva prin octombrie
unde nu ninge și nu se serbează nimic
în octombrie e liniște și trist
e aer rece, dar nu prea rece
un strat de zăpada, dar nu prea mare
și puțină iubire, dar nu destulă

în octombrie nu se întâmplă nimic
totul s-a întâmplat deja iar eu
(asigurarea)
nu am fost reînnoită pentru 2012
şi nu ştiu unde mă aflu sau ce trebuie să fac

nu s-a schimbat anotimpul
dar restul… nu mai este nimic din ce a fost
nu mai e sărbătoare
şi nici entuziasmul nu mai e
e doar timp care trece
şi câteva sute de mii de persoane
alergând în urma lui
încercând să-l prindă

eu m-am aşezat în faţa televizorului demult
şi urmăresc cursa de ceva vreme
pe măsură ce tu şi alţi câţiva ca tine
în loc să vă luaţi un scaun şi să priviţi
faceţi galerie timpului
care nici nu vă cunoaşte şi nici nu vă iubeşte

eu doar mă uit la el şi atât
etc

Ce as putea zice despre compunerea asta “recomandata” de aia destepti de pe site-ul “reteaua literara”? Am obosit sa le tot spun ca is cretini/prosti/aerieni/subnutriti mental/vanduti/sabotati intelectual de bombele rusesti/loviti cu lopata in cap din frageda pruncie/electrocutati in adolescenta/operati de simtul ridicolului/privati de simtul ridicolului/alaptati cu lapte de carte si acuma nu se mai pot intarca. Am obosit! Is asa de ancorati in aceste realitati, incat, nici Eminescu nu cred i-ar putea misca din loc. “Critica” am impresia ca prefera abureala in detrimentul vagabondajului. Ce isi zic? Mai bine sa avem o gramada de cretini decat o gramada de huligani. Partial… au si ei dreptate. Insa… cultivarea acestor tolomaci nu ajuta evolutia. Deloc.

când m-a sunat domnu’ cu asigurarea locuinţei
cel cu cifrele şi ofertele
mă gândeam că mă simt exact ca o asigurare

Autoarea cred ca poate beneficia de intelegere si compasiune daca privesc problema din perspectiva relatiei interumane. Dar daca privesc problema din punct de vedere critic; daca urmaresc desavarsirea artistica… si… vreau sa folosesc un limbaj indulgent fata de autoare, as spune: mai are de munca/trebuie sa mai pape mamaliga. Mai are mult pana cand isi rafineaza expresia poetica. Nu are simtul esteticului. Are doar idei cuminti, moderne, saracacioase si multa umplutura textuala. Nu ea este vinovata pentru faptul ca poezia ei este pe prima pagina (la recomandate). Is vinovati aia ce au criticismul amputat. Nu inteleg de ce incearca sa – daca vad ca nu au cu ce.

Sufletul meu, iartă-mă că întreb:
ce suntem noi acum? Ce logică proastă ne ține în viață?
Mai știi ce e zborul?
Ia-mă de mână.
Eu știu ceva: mă iubești.
Și atât.

Mi s-a reprosat ca.. ce fac eu nu inseamna critica. Argumentul central? Nu poti face critica miniaturizat (critica intr-o propozitie sau o fraza). Eu cred altceva. Intr-un mediu profesionist (la nivel superior) se poate face critica printr-un singur cuvant. Un singur cuvant, plasat corespunzator, un singur cuvant cu o intensitate ridicata poate releva. Aceasta critica miniaturizata este de fapt o concluzie. O concluzie care nu necesita clarificare/argumentare decat in fata unuei critici inferioare (in fata mediocritatilor). Cuvantul critic poate sa insemne pe langa “concluzie” : indemn, cerinta, urare, clarificare, subinteles, ghidare etc.Despre un exemplu de opera mediocra am sa discut imediat (cu toate ca nu imi face placere). Urmatoarea poezie poate beneficia de o “critica concludenta de tip miniaturizat”. Spre ex: Autorul este handicapat. Sau… o poezie retardata/mediocra. Cu toate ca unii ar putea avea pareri diferite in legatura cu categorisirea poeziei la capitolul mediocritate – chiar eu sunt tentat sa-i zic: submediocra. Pot sa-i spun desirata/disparata. Pot intampina autorul cu un simplu “Hoooooooooooooo!” dar mi-e teama ca sa nu fie ca celilalti bombanitori in ale poeziei si sa interpreteze acest “hooooooooo” ca fiind un indemn si nu o cerinta. Nici macar un cor de “hoooooo” nu cred ca poate sa-l opreasca pe acest autor… asta… daca incerc sa fac un exercitiu de viziune. In mare parte nu poate fi oprit din cauza increngaturilor/ingemanarilor poetice. Oamenii astia au o capacitate de emisie/receptie cu un transfer de informatie care lasa masca pana si laboratoarele Microsoft. Astia.. practic… au inventat teleportarea. Se teleporteaza unul in altul si privesc transfigurarea ca pe o modalitate de analiza, preistorica.
Se pot fabrica paralelisme cu nemiluita (in critica de anvergura) dar eu vreau sa evidentiez critica in miniatura si efectele sale curative.

De la “hooooooooo” la critica de anvergura.

Un titlu cretin ce reprezinta un sunet din natura. Este posibil sa imite chiar zgomotul unui partz(pana acum am facut o incursiune mistocareasca. urmeaza: caderea in seriozitate! ).
Autorul debuteaza cu o interogatie formulata penibil: Sufletul meu, cum mă iubești tu? . Interogatia nu necesita clarificari dar autorul tine sa-l puna pe suflet la punct. NU MAI CONTEAZA CUM A INCEPUT! Nu mai conteaza ce a gandit in primul vers. Important este ca autorul sa-l lamureasca pe domnu suflet.
Sunt un bărbat, așa e? Sunt mai mult? Și mai mult? Ce legatura are barbatul cu acest crescendo cufurit? Nu exista nimic logic sau inchegat (nu va faceti iluzii) omul tocmai bombane… vrute si nevrute.Îngerul care mângâie Soarele mort? aici asistam la o rasturnare de situatie: aflam ca soarele are viata si nu intretine viata – asa cum stiam pana acum. Ilogicul si spumele au prins putere si isi continua ascensiunea. Animalul de circ, care sfâșie tot? / Fir de iarbă, neînceput? Se poate confunda cu ermetismul aceste idei dezarticulate: in dependenta de gradul de prietenie/in functie de cat de bine il cunoasteti pe autor/cat de bun prieten sunteti cu el.
Nimeni nu știe. Tu crezi că știi.
Eu știu ceva. Și atât.

Nici nu trebuie sa stie cineva-ceva si nici nu trebuie sa ne argumentam. Asta e calea cea mai usoara catre reusita (intr-o lume predominata de gaini). Nu stiu, nu cunosc, ma abtin!

Lumea doarme. “Să visăm câmpuri de flori”, așa zic.
Degetele noastre, lipite în pumn,
sunt tot ce avem mai frumos.

Minunata cursivitatea si legatura intre idei. O coloana vertebrala infiorator de simetrica in idei. (glumesc).

Sufletul meu, iartă-mă că întreb:
ce suntem noi acum? Ce logică proastă ne ține în viață?
Mai știi ce e zborul?
Ia-mă de mână.
Eu știu ceva: mă iubești.
Și atât.

O revenire la subiectul central cu intrebari existentiale si o certitudine. Autorul este convins ca se iubeste pe sine. Normal! El ii cel mai frumos, bengos, talentat si lipsit de egocentrism. Pana la urma apare intrebarea: sunt indreptatit sa-i fac o critica de tip “hoooooooooooo maaaaaaaa” ori sunt obligat sa-i spun clar (fara respect fata de timpul pierdut) pe unde as rectifica poezia?