Antiteză la articolul „Cultura de Internet” a domnului Andrei Pleşu

Se poate spune că:

Dobândirea cunoştinţelor până în prezent s-a desfaşurat într-un sistem intranet. Doar privilegiaţii aveau acces la dansul acesta de “societate” din lumea ideilor. Acum, fiecare individ are posibilitatea valsării libere şi necondiţionate în sfera culturală. Evident, răsplata va fi benefică în cazul în care individul are înclinaţii spre dans. Este aproximativ acelaşi stil de acumulare a cunoştintelor, atât cel în manieră clasică (hârtie/creion) cât şi cel în manieră modernă (biţi/butonare). Ambele funcţionează în regim de dopaj. Diferenţa dintre cele două constă în: concentraţia oferită de ultima. Meditaţia şi trăirile/experientele, sunt cadrul natural al acumulării cunoştinţelor sănătoase.

„Internetul e pe măsura acelora care cred că a fi cultivat înseamnă, pur şi simplu, a şti.”

Aceasta afirmatie poate coexista, intangibila, şi în această manieră: Biblioteca e pe măsura acelora care cred că a fi cultivat înseamnă, pur şi simplu, a şti.

Problema este putin mai diversificată. Nu sistemul/modalitatea de acumulare a cunoştinţelor/culturii este problema, ci intelectul care acumuleaza în regim de „depozit”. Este clar că: intelectul de clasă medie este acela care acumulează şi stochează precum un hard-disk. Un punct de legătură dintre maniera clasică de acumulare a cunostintelor si aceea a internetului poate fi următorul: Secretare isteţe au existat întodeauna; la fel şi demnitarii. Evident că totul oscilează în funcţie de normele sociale.

„Am însă norocul de a nu mă fi format în vecinătatea şi prin intermediul calculatorului.”

Putem observa la domnul Plesu, stigmatul burghez. Daca privim atent la scala evolutivă a „dezvoltarii  modalitatii de dopaj” vom trata internetul ca ceva firesc.

Să nu uităm că: această „masina de cautare” este un bun stimulent pentru valorile reale. Sunt doar alte modalitati de insuşire a cunoştinţelor accesibile “destinului potrivnic”. Un fel de zâmbet comunist, benefic individului marginalizat doar pentru faptul că nu s-a născut burghez. Un motiv de nostalgie a măreţiei sau a privilegiului. Un zbor uşor a genului care îşi exersa zborul – milenii la rând – cu aripi frânte sau de „plumb”.

Azi, oricare individ poate asculta vocea interioară a lui Beethoven sau glasul unei dive ce spulberă barirele imposibilului create de om. Azi, oricine poate privi: „Pixeli timizi ce arată copacul Ginkgo Biloba – O şi mai mare minune a Operei”. Avantajul acestei culturi constă în faptul că: este mai puţin costisitoare, lipsită de spăgi şi alte atenţii oferite de dragul obţinerii parafelor. În faţa lui Dumnezeu suntem toţi egali. În societate, avem aceleaşi drepturi şi obligaţii. S-a spart bariera îngrădirii gândului. Pe bună-dreptate.

Gândul : călătorie teoretică prin infinit.

ps: Mai ai de butonat…

Semnat: „Un anonim celebru”